remus68 scrie:
Daca este vintage cu tuburi, aici este vintage cu tranzistoare...

Sa vezi cind or incepe cu finali pe germaniu si cu trafuri defazoare si de iesire........
si neaparat, dar neaparat, trebuie gasite condensatoare (macar primul, cel de 5uF) din alea veeechi subtiri de aluminiu, cu 2 cerculete, cauciuc gri iesit in afara si capetele stantate triunghiular in jurul terminalelor... Iar trafurile manjite de lac chihlimbariu, si un pic atacate de rugina..
on-topic
Pe vremuri am facut astfel de amplifuri la greu, masuram 2N-urile si gaseam deseori unele care mergeau "expuse" si la peste 90 de volti. In special versiunile /7 si /H. Le puneam condensatoare de 40V si le alimentam la 60. Da, scoteau 100W peak power (adica 25W ok, dar nu se poate numi hifi, cu toate ca se aude destul de bine la ureche, pentru ca reactia negativa e slaba si deci exista o oarecare nelinealitate). Subscriu la cele spuse de vio mai sus referitor la circuitul "superdioda" - asa le faceam si eu pe atunci.
Pentru a "masura" tensiunea limita a unui tranzistor, oarecum empiric dar suficient de ok:
Se face un redresor de la 220V, cu un condensator minimal (o simpla dioda + 1 cond de sute de nanofarazi).
Se foloseste o rezistenta de 100k ca "balast" pe firul pozitiv. Un instrument va masura 300V intre punctele de iesire pozitiv si negativ (repet pentru o mai buna inteligibilitate, punctul de iesire pozitiv va fi "
dupa rezistenta", deci
nu direct dupa dioda).
La conectarea unui 2N3055 sau BD139-140-238-239 etc cu terminalele colector-emitor intre punctele de masura si baza in gol (neconectata), instrumentul va "cobori"undeva spre 60-100V care este exact tensiunea V
CE0 care ne intereseaza, aceasta fiind si limita la care poate fi folosit ampliful. Bineinteles, limita va fi cea mai joasa dintre cele 5 tensiuni masurate (5, deoarece si BC-ul driver trebuie masurat de asemenea, folosind 470k in loc de 100k).
Mare atentie la lucrul direct cu 220V, daca nu s-a inteles ce am postat aici mai bine nu incercati.